Ştii, bujor… Mi-e atât de dor De trecutul nostru Când priveam la astru În zile de mai, Când îmi parfumai Sufletul cu rai! Ce s-a întâmplat? Repede-am uitat Să ne mai privim, Să ne mirosim, Să fim fericiţi, De tristeţi feriţi. Spui, bujor… Să astern covor De petale albe La picioare slabe Ce nu se mai ţin Şi întorc destin! În genunchi… Te ţin în mănunchi Bujor înflorit Şi îmi spui şoptit Ca să mă ridic, Să nu mai fiu mic! Pe flori de bujori, Pătruns de fiori, Sufletul se-nalţă, Gânduri cu speranţă Mă ridică-n grabă, Parfumul mi-e salbă! Te sărut bujor… Îngerii în cor Cântă în grădină Şi-n a lor lumină Îţi atingi menirea. Simt cum fericirea Îmi inundă firea!