Parfum dulce și miros de verde… Pădurea albă soarelui îi râde, Cu mantie de vânt alerg călduț Spre ghiocelul alb și mai micuț! Îngenunchez și îmi cobor cuvânt, Să intre încântarea în pământ Ca ghiocelului sfios și mic Să-i dea dulceața mierii pic cu pic. Cu capul aplecat mă rog în gând Ca și copacii-n muguri, fremătând, Să se înfioare în pastel de flori, Să își dezgroape-a verdelui comori. Cu ochii fermecați sărut splendoarea, Pun aripi amintirilor, culoarea Care îmbracă-n valuri azurii Cerul voios…râde în cochilii! În zbor bezmetic gâzele-amorțite, Sub voal de viață, mici și ispitite De raze ce le dau nectarul viu Se-nalță... se desprind din pământiu. Adio iarnă, bine c-ai plecat! Acum trăiesc așa cum am visat: Toți ghioceii albi și parfumați Sunt cu recunoștință-îmbrățișați!
sâmbătă, 31 mai 2025