Etern partaj în gânduri îmi răsună Precum privighetoarea în avânt Prietenii şi visuri, împreună, Eu le împart cu voi, prin jurământ. Vă mulţumesc în numele dreptăţii Că mergem împreună pe un drum. În efemerul vis al libertăţii Noi suntem vâlvătaia fără fum. Ne luminează caste conştiinţe Şi ne arată calea de urmat, O punte ridicată din dorinţe Să construim în al iubirii stat. Să mă iertaţi că prea ades, în mine, Am ridicat un templu din cuvânt C-am devenit prea rău, spre-a vă fi bine Şi idolatric am rămas ce sunt. Eu vă iubesc pe toţi fără păcate Şi dacă mi-am ales un etalon Să mă iertaţi, vă rog, de n-am dreptate Că viaţa n-am croit-o pe şablon. Că mi-am ales ilare deziluzii, E riscul meu pe care îl accept, Că am căzut şi cad fără contuzii Urcând un munte, uneori, prea drept. E un partaj frenetic astă viaţă Eu vă dau tot prin sacru legământ Păstrând o rugăminte şi-o povaţă Să mă iubiţi, aşa, cum astăzi sunt.