PAS ÎN DOI A sosit în gara vieții doar un tren din alte timpuri ce mergea alene în față ,uneori mergea înapoi treceau anii ca și clipe presărându-și anotimpuri noi cu liniștea din suflet ,încercam un pas în doi! Ne aminteam de tinerețe și de primul mic sărut de dulceața de pe câmpuri ,flori ce le puneam în păr mirosea atâta pace sufletu-mi era pierdut în odihna care cară ,doar albine în flori de măr! Câtă dragoste încape într-o simplă poezie când secundele sunt versuri ,strofele ne sunt minute care urcă înspre ceruri,pura lumii frenezie apoi cad ca o legendă ,peste suflete pierdute! Râul vieții curge alene pe sub soare,pe sub nori răsar alte flori pe câmpuri,din aceeași rădăcină dansul vieții ne alintă ,peste câmpul de culori muzica din suflet urcă ,cum o aripă divină! A sosit în gara vieții ,doar un tren și a plecat ai rămas aici cu mine ,pe peronul fermecat să culegem flori ,iubire de pe visul creionat și pierzându-ne în gânduri…ne vom pierde în păcat! Lucian Tătar 20 apr 2017-107 Olhao
sâmbătă, 31 mai 2025