Inimile freamătă în flăcări de dor, Răpuse de noapte și taina stelelor Amurgul revarsă gene de lumină, Iar sufletul harpei plânge-n în surdină, Un foșnet tulbură imperiul tăcerii În noapte-nfloresc semințele durerii, Cad peste noi stele în ploi, Se scutură liliacul mai apoi... Între noi umbre stau să apară Nu-mi pune pe umerii goi povară! Flori albe la picioare îmi cad, Trecând prin cetini verzi de brad. Lanțuri se strâng şi mă tem Și toate par un jalnic refren, Iar stele se aprind în tâmpla nopții, Când punți se pierd în voia sorții, Te caut în zborul spre astre, Noapţile toate îmi par albastre Stele să-mi fie sfântă sorginte, Inima freamătă şi nu minte. Primește-mă în noaptea care vine Și lasă-mă să-ţi iau iubirea cu mine Nu vezi ce puțin timp a mai rămas, Ascultă-mi ruga măcar în ultimul ceas!
sâmbătă, 31 mai 2025