Când clipe trec și-n calea ta nimic Și nimeni nu te mai urneste E-un semn c-ai devenit prea mic In fața astei lumi mărețe. E-un semn că parcă timpu'-a stat în loc Din lungul lui vârtej spre nemurire, Doar tu stingher, tăcut, fără noroc, Pășești cu pași înceți spre fericire. Dar pașii tăi s-au rătăcit în visul Pierdut amarnic într-o vară Si hoinărești spășit în paradisul Amintirilor de-odinioară. Căci tot ce ai din lungul drum al vieții Rămâne-n suflet, inimă și gând, Frumoșii ani, trecuți, ai tinereții Nu-i poți întoarce înapoi nicicând. Iubirile pierdute altădată, Ce-n zorii vieții greu te-au chinuit, Ai vrea si-acum să simți încă o dată Cum te mai chinuie, măcar un pic. Caprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025