*Lui Nik Rolea* să-mi pot strânge în pumn dimineața pentru tine adun visele neperisabile pereții nopții își dilată misterul spre colțuri din cauza supraaglomerării centrul nu mai e atractiv instinctul de conservare îmbracă voaluri stranii arunc în tencuială compostul rămas din ultimele voluptăți care ne-au secat arterele de însetări odată cu îmbrățișările parțial colorate voi reveni cu o tușă mai simplă după viitoarea eclipsă caimacul l-am lăsat pe buzele tale balsam de neuitare la ultimul reflux de ceruri gurii bucuriei să nu-i crape viul în urmă încă o enigmă cu ușile deschise invită la sinucidere se va vedea cine are curajul să piară dilatându-și ochii și să râdă exploziei nu căuta să-mi tatuezi umbra nuditățile mele trebuiesc decojite în smerenia palmelor precum rugăciunile doar parfumul lor îți vor impregna ochii de-albastru și de vibrația zborurilor în excesul de ploi al cărnii renegate pentru o certitudine ți-afunzi palmele-n tristețe până la incandescență zefirul din reverie nu-i destul de convingător eu nu sting culoarea chiar de ți se pare strălucirea fadă în pocal de floare mi-e amnarul piele când când m-arunc în sori brazdele de verde vor da mărturie sângelui de piatră ce plugar destoinic răscolește stepa afânează pleoapa și dezleagă apa în ritm de viori nu-mi certa absența sute de maree se-nnoadă-n mine tsunami de orb să nu-ți spargă țărmul îmblânzesc furtuna fulgerul și gerul și cer armistițiu de la mersul șchiop să-nvelească perla în siaj de taină risipim sămânța în genunchi de lume și mai punem pene aripii din noi fără să ne pese nu fără durere am scrumit văzduhul și cu părtinire am sorbit un gheizer ca pe-un miez de nucă laptele din aștrii și cu mierea vieții vor hrănii secunda când ne vom topi ca și cum am fi and-ul verde ocultat în lut noi ne vom supune unicul va scrie sub ocean respirul munte-n cingătoare drept altar al rugii pretutindeni în esențe picătura naște mândră infinitul abandon regal de forme în vârf de falangă greier menestrel schimbă codul sonic gama cheia sorții demiurg cu morgă fără să ne-ntrebe încuie poemul și azvârle cheia cin' ne va traduce pulsul dacă mâine a fost ieri în călcâi de rouă și noi unde duhul cheia
sâmbătă, 31 mai 2025