azi plouă cu amintiri din viitor ca-ntr-un joc de puzzle pe care l-am făcut și desfăcut legat la ochi de sute de ori lipsesc câteva piese s-au stricat în zilele întortocheate când noroiul mi-a lins botina inimii cu palma aspră de matelot fără navă m-aș întoarce-n timp să le redefinesc dar trecutul e prăfuit poartă mănuși albe de ospătar să nu lase urme pe oglinda timpului trăim pentru mâine cu nostalgia clipei care a înflorit în noi două sufletele vibrând la unison în poarta perfecțiunii să ne-amintim de ziua ce va urma ca și cum am trăit-o din plin n-o să mai fie niciodată vreo secundă lipsă din abecedarul destinului * dimineţile mele capricii pe care le trăiesc în aşternutul alb cu ferestrele inimii larg deschise aerul tare îmi inundă nările tu dormi lângă tâmpla universului smuls din coasta mea tresari uneori atunci ştiu că te pot pierde într-o secundă aici sau departe colinzi prin trecutul întortocheat căruia n-am reuşit să-i desluşesc tenebrele umblu cu făclia aprinsă în miezul zilei trecătorii cred că am înnebunit merg dinspre incert către viitor iar sufletul mi-e întocmai ca apele mării roşii despicat în două de toiagul lui moise ce deșert va trebui să parcurg să te găsesc între ieri şi mâine aleg clipa în care mă ţii de mână şi eşti numai al meu ioan grigoraș & liliana trif
sâmbătă, 31 mai 2025