Pastel

Țara mea părăsită de fructe,
Părăsită de frunze.
Părăsită de strugurii
Emigrați prevăzători în vin,
Țara mea trădată de păsările
Rostogolite în grabă
Pe cerul mirat și încă senin,

Veșnic împăcată,
Mirosind a ierburi
Care-și dau sfârșitu-n soarele domol,
Credincioși păianjeni
Țes pânzeturi albe
Ca să bandajeze
Locul frunzei, gol.

Noaptea stele coapte-ți
Fermentează cerul,
Vântul curge ziua
Tare și-amărui,
Orele-ți măsoară
Nucile căzând
Și te luminează
Cuviincios gutui.