Veniră timpurile-ncete Nedivizate în secunde Ca pomeniri despre prieteni Demult ce nu mai pot răspunde. În atmosfera străvezie Lumina-i liberă de Soare Cu-o demnitate azurie Și reflectări strălucitoare. Se leagănă ca vise file Căci pentru zbor nu au putere, Dar nu-i apusul de idile, Și nu e ora de durere. Tristețea-n dor amestecată Mâhnire nu se recunoaște Și nu mai vreau ce-a fost odată Numaidecât de a cunoaște. Dau așteptărilor răgazul Să poată a găsi mai multe, Neadmițând c-ar fi necazul Prezent în pașnice minute. În toamnă gândurile mele Pășesc și nu se țin aparte Prin ploi de inimi și de stele Ce mor, dar nu lovesc cu moarte. Adun culorile pornite În domolire să înghețe, Cuvintele obișnuite Nu vor să fie îndrăznețe. E vremea liniștii, tăcerii Când cumpănindu-se în pace Blânda ninsoare a uitării În amintire se preface. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025