A-nceput demult să cadă Câte-un fir, acum a stat, Parcă s-a mai luminat Şi în casă şi pe stradă Pe-nnoptat, Ziua însă, mândru' Soare Se reflectă cu respect..... De atâta intelect Umbrele-mi cresc pe picioare Şi pe piept; Urâcios, mă tot priveşte Când mai ies prin cartier, Rece, ca al iernii ger, Chelios şi el, fireşte, Un frizer; Vântului, mereu de z’gură Câte-o-njurătură-i scap.... S-o lipesc aş vrea cu pap(!) Băscălia mi-o tot fură De pe cap, Singurul care zâmbeşte Către mine, cu amar, E un pieptene-n sertar.... Nici un dinte nu-i lipseşte, Pensionar! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025