Pastelul unei seri de Mai Spre amurgul lin de seară În parcul cu frumoase-alei, Fluid, mirosul florilor de tei Îl simţi ca o mireasmă rară Balsam suav de pimăvară. Virtuţi arzânde din scântei, Ce puls îi dau vieţii precară Spre-nalt ca a focului pară, Te saltă-n culmea bucuriei Trezindu-ţi dorul empatiei. Mireasma cea îmbătătoare O simţi, când teii-s înfloriţi Aşa de mândru-mpodobiţi Prin starea cea-nviorătoare Ce clipe-aduc, de relaxare. E un tablou, prea minunat O seară de Mai, în natură Când înfloriţi, teii concură, Prin palmaresul lor bogat Cu alte flori,... de admirat! Atâta-i de frumos pe-alei Pline de farmec încărcate Ce-s străjuite şi-nzestrate Cu salbe mii din flori de tei, Ce-nalţă starea existenţe! Prin crengile ce-s aplecate De ciorchin lângă ciorchin - În dulci culori - ca de rubin Noian de flori înmiresmate, Domnului, dau slavă toate! Flavius Laurian Duverna 25 mai 2015
duminică, 6 iulie 2025