În vremurile de-altădată Desţeleneai câmpia bolţii Cu târnăcopul ca să poată Lumina să-şi înfigă colţii. Puneai la jug să tragă luna Şi-n urma ta seminţe moi Îşi făureau pe cer cununa De spice tremurând vioi. Cutreierai apoi prin lume Să scuturi velinţa tăcerii Şi zorii începeau să sune Din clopoţelul deşteptării. Pe ţarinile dezvelite, Plesneai din biciul tău de foc Iar lanurile ciufulite Cu vântul se-ndemnau la joc. Prindeai zăbala ştrengăreşte De botul ştirb al unui nor Şi prins de coamă, voiniceşte, La trap porneai prin cer, în zbor. Dar de un veac, aşa îmi pare, N-ai mai venit, păstor vioi, Iar norii, cu înverşunare, Toarnă puhoaie din butoi. 03.05.2016
sâmbătă, 31 mai 2025