Umbre mari răsar pe cale, Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. Obosit şi blând popor! Şi cântând, păşeşte-agale O copilă-n urma lor. Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte bună! Mâine iar vom fi-mpreună, Tu să râzi şi eu să cânt. Mâine până-n zori te scoală, Adă flori de-argint în poală Şi le-aşterne pe pământ! Şi, murind, întinereşte Soarele de dragul ei, Şi-o cunună de scântei El prin păr i le-mpleteşte: Mâine dacă n-oi veni. Păru-n apă ţi-l priveşte, Dor de mine de-ţi va fi! Şi-i va fi de soare dor! Mâine blonda păstoriţă, Despletind a ei cosiţă Toată ziua la izvor, Va privi cu drag la plete Pline de-aur ce i-l dete Soarele ascuns sub nor.
sâmbătă, 19 aprilie 2025