Patimi târzii Vuietul furtunii cântec de jale înfrățit cu tristețea ochiilor mei un cerc de lumină în jurul uitării se-avântă umil tresar din visare cu mintea înfiptă în lut recapăt aripi smulse din tulpina unor versuri si cresc atât de mare încât cerul nu mă poate cuprinde nici munții cu vârfurile înveșmântate nici soarele în sclipiri amețitoare nici luna în vasta ei oglindire nici taina ascunsă printre stele mă înalț imbrăcat in versuri cu dantelă de aur creste în mine luceafăr născut din patima lunii sub nopți cu gutuie si văd orizontul cu patimi târzii eu cresc împreuna cu el el cu mine M Horlaci
sâmbătă, 31 mai 2025