să intru sau nu întind mâna inocent pipăi lumina promisiunea iubirii este capitalul din bancă temporar într-o buclă a timpului blocat n-am să vindec de umbre vertebra îmbâcsită de aripi până n-am să eliberez văzduhul din piatră din mâneca ursitoarelor scot asul pictograme de doruri îmi ocupă pielea ziduri zdrenţuite cad din pupilă aleile sângelui pe care urc lacrima convertită în tandreţe e flancată de corbi înţelepciune sau moarte zemuieşte culoarea făr’ de culoare întind mâna şi trag băţul cel mai scurt: viaţa în straie de om învaţă-mă Părinte cum să-mi comprim veşnicia tatuată cu stele ca să mă-ncap şi pentru prima oară să respir?
sâmbătă, 31 mai 2025