Pe aici își strânge apele Dunărea

Pe aici îşi strânge apele Dunărea,
prin îmbrăţişate văi cu otavă;
câmpii, cu lanuri, frumoase ca liniştea
scot în soare, papuşoii în afară.

Ca vinurile, fierb ţiţeiuri sub dealuri,
şi-n cântec torid, zările crăiesc;
trec grauri în stoluri - valuri, valuri -
si teii sfinţi, cresc, înfloresc.

Cu murmur împăcat, fluviul la amiază
tot alintă suflete la trecători;
românii coc pâine-n ţest, si oftează,
respiri, mănânci, şi nu mai vrei sa mori.

Pe aici îşi strânge apele Dunărea,
şi-n cântec torid, viile huzuresc;
întinderi de lanuri, frumoase ca liniştea,
în doine dulci, cresc-înfloresc.