Pe aleea dintre blocuri, drumul ce-am bătut spre casă Când eram fata lui tata (domnișoară prea sfioasă), Am călcat din nou cu pașii unei doamne rătăcite Printre gânduri și-amintiri, vai ce timpuri fericite! Felinarul de sub pomul cu crengi aplecate, rare, Luminează al meu drum și deschide o cărare Către o copilărie, vieții dulce temelie, Să pot cere fericirii să-mi dea din ea o felie Pentru zilele ce trec repede în ani de-a valma... Unde-s visurile-n zbor când eram fată la mama? Mă opresc sub felinar și mă uit spre ușa care Am deschis-o când veneam de la școală...ce-ncântare! Îmi doresc să pot să-ntorc timpul către anii fragezi Și îmi spun în gând: "Femeie, zilele să nu-ți mai pierzi Cu griji multe și mărunte fără a te bucura De darul de la părinți: viața ta...acum în seara Coborâtă dintr-o zi petrecută prin orașul Unde ai copilărit, felinarul e ostașul Care-ți va păzi trecutul iar ușa scării de bloc Se deschide vieții tale făcând fericirii loc!"
sâmbătă, 31 mai 2025