Când stelele îmi fac semn, mă învelesc cu vise, să-ți visez sufletul. În mătăniile lunii, îți zăresc plânsul de lumină, cu spasme de dor. Mă-nflorești a mia oară. Copleşită de întrebările vieții – clipe tapetate cu praf stelar, caut să deschid lacătele cerului. Cele mai bune răspunsuri vin de pe buzele dragostei. Învăț limbajul îngerilor prin semnele bunăvoinței.