Din stihuri și din versuri, din dragoste de lume Din aluaturi moi și tot soiul de hume Ne-ai încropit din univers, ne-ai zămislit din mare O viață dulce Tu ne-ai dat, c-o singură suflare. Din poezie și iubire, din dor de om și duh Din norii albi, din Lună plină, din soare și văzduh Te-ai coborât în fiecare, cu glas smerit și blând Cu sfânta-Ți adiere pură golul din noi umplând. Și am uitat de noi și am uitat de Tine Ne-am îmbătat cu patimi, cu lacrimi și suspine Ne-am smuls din inimi, din gânduri și din suflet Un murmur preaînalt, cel mai gingaș răsunet. Pierduți, târâți în jos, cu totul lepădați De sinele din noi și de căderi trădați Ne-ntoarcem, în sfârșit, mereu la început Ca să-L putem pricepe pe Cel ce ne-a făcut.