pe sub cireși în floare pășești prin fereastra casei larg deschisă ca o poartă spre cer te-ai strecurat în călimara mea un strop de veșnicie penița Înșiră cuvinte vechi în lumânare lumea ia forma unor îngeri sătui de nebunia luminii se topesc într-un haos controlat de minți muritoare noi ne pregătim moartea întinși peste patul în care zâmbind rugăciunea presară petale de trandafiri pe deal pământul așteaptă