Te-am privit pe furiș simțind clocotind teama colectivă o dată cu păsările care ne duceau gândurile migrând în ou până când nasurile noastre s-ar fi frecat de tăcerea cojii sale scurgând rugina dragostei ce se pierdea într-un labirint de gemete și ne simțeam lipsa ca două jumătați de sicriu suspinând după străpungerea cuielor