Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. Şi de pe bici l-am cunoscut, Şi cum ţeseam, nici n-am ştiut Cum am sărit şi m-am zbătut Să ies de la război. Şi-atâta tort mi-am încâlcit Şi-n graba mare-am spart un geam, Ştiu eu ce mi-a venit! Am cap, dar parcă nu-l mai am! Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam, Dar era-n zori, şi eu voiam Să-ntreb cum a dormit. Şi vezi aşa-i el, nu ştiu cum! M-a prins de braţ şi m-a cuprins Să mă sărute-n drum. Dar eu din braţe-i m-am desprins Şi l-am certat şi l-am împins Dar n-am făcut cu dinadins, Şi rău ce-mi pare-acum! O, nu mi-e că mi-am sângerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat! Om bun ca dânsul nimeni nu-i, Şi pentru-o vorbă rea ce-i spui El toată ziulica lui Munceşte supărat!
sâmbătă, 19 aprilie 2025