Pe o alee, într-un parc, spre seară

Pe o alee , într-un parc, spre seară, 
Cu stelele ieșisem la plimbare, 
Și mă-nsoteau pășind cu mine-agale, 
Doar tu lipseai din lumea de afară. 

Dar  peste tot, în jur, văd numai chipul tău, 
Și-ți simt a ta făptură în fiece  ființă , 
Eu știu, e… doar a mea dorință 
Să-ți simț aievea trupul, să fi a mea mereu. 

Și c-un sărut năvalnic s-astup frumoasa-ți gură, 
În timp ce vorbe dulci tu îmi șoptești cu drag, 
Apoi, îmbrățișați , pășim  de-al lumii prag, 
Zburând înaripați, spre-a  lui Saturn  centură. 

Și gândul meu de gândul tău se-mbată, 
Când sufletele noastre se-mpreună, 
Trăim din plin o dragoste nebună, 
Cum n-am trăit-o poate niciodată.

Căci simt vibrând din plin a ta splendoare, 
Și una suntem ,sus, în paradis… 
Dar mă trezesc că dintr-un dulce vis, 
Tot pe-o alee, într-un parc, spre seară. 

Caprar Florin