În visul meu, pusesem mâna pe un abecedar, un altfel de abecedar, din întâmplare dacă întindeam mâinile transformate-n aripi puteau atinge stelele ce ascundeau în sclipirea lor litere înșirate pe-o flacără aurie așteptând zâmbitoare să formez cuvinte pe care să le aranjez încet, încet, în fraze pe orbita pasiunii în care colindau dorințele. Ca orice ființă transparentă ce valsează cu timpul am încercat să-mi deschid cartea sufletului și să le așez pe filele albe schimbând sentimentele, stările, voința, dorința, în speranța de a colora în auriu fiecare cuvințel schimbându-mi făptura în flori portocali... M-am trezit din vis cu o dorință de a dansa, chiar de a valsa printre cuvinte ce străbăteau alfabetul, acel infinit de litere prin care-mi pot exprima trăirea viselor ce-mi răsar mereu în grădina sufletului pe aripile dimineții cu a ei raze de lumină urmându-mi drumul printre litere lăsând în urma mea ceasuri de pace și cântare pe paginile vieții interioare apropiindu-mi fiecare literă lipită de-un gând în care flacăra iubirii nu poate fi stinsă.
sâmbătă, 31 mai 2025