actrița anonimă își joacă rolul respectând indicațiile Regizorale își face semnul crucii de câte ori simte (chiar de nu Îi trece pragul casei prea des) păzește cu strășnicie învățături cu valoare redusă necruțător în timp se zbate în rutina coliviei aparent deschise într-o uitare de sine nesimțit de dureroasă cândva era o stea în devenire dar și-a pierdut strălucirea vrăjitorul cel crunt (destinul) a transformat-o în broscuță merge în salturi așteptând sărutul prințului ce va reinventa basmul acela uitat de mult timp (în care ea devine prințesa alintată iubită și fericită până la adânci bătrâneți și dincolo de ele) în piesa asta știe că va rămâne broscuță a început să scrie fără punct și fără virgulă fără subiect și predicat fără personaje principale sau secundare lăsându-i pe alții să hotărască pentru ea cum este oare să fii prințesă?