Azi-noapte a plouat pe străzi cu tine și toată lumea se ferea să n-o atingi se-nghesuiau toți oamenii, ciorchine, să nu-i aprinzi mai rău sau să nu-i stingi. Te prelingeai pe fiecare-n parte scurgându-le pe-asfalt câte un gând și le duceai amestecându-le, departe, într-un puhoi tăcut, tot mai crescând. Desculț, săream prin apa vie de gânduri încercând să mă feresc și fiecare salt prin tine mai învie căzute ploi ce oamenii stropesc.