pe strada bucşinescu luminile se sting locatarii au tras obloanele s-au ferecat înapoia caselor numai cenuşă caldă şi întuneric un întuneric de nestins ne mor înaintaşii gândesc obloanele se zbat în noapte ca nişte păsări rănite au rămas doar flori carnivore la ferestre gropi în aer între viaţă şi zi e o intersecţie murdară fantome transcedentale aşteaptă tramvaiul amuţit cu maxilarul dezgolit cu flori de ciumafa în creştet sclipesc de parcă-s farurile gâtuite a însetat omul îmi zic e astăzi carnivor dezgustător dinţii sugrumă carnea fibroasă mustoasă tresaltă mi se preling urmele de piatră umblu cu mâinile-n cruce prin camera goală plutesc doar lucrurile ştiute un sutien push-up poşeta cea aurie o umbră de pe chipul tău eşarfa suavă regăsită întru a ta amintire cuvintele contrafăcute cuvinte fără de îngăduinţă se lasă întunericul îmi zic pe strada bucşinescu oamenii se sting