Alboarea-mi din ochi, taiga înghețată-n cuvinte, clipind aș rosti căutând o culoare să-mbrace-ntr-o formă această langoare din oase și gânduri bocind printre vintre. Ce formă de roșu aveam pe sub toamnă arămiți peste buze de priviri în scântei? Căpruiu-ți, căpruiu-mi, albastrul, tustrei foșneam printre inimi strângându-ne-n palmă să nu ne împrăștie culorile vântului. Ridică un gând printr-o salva de tun lovește-mă-n pieptul de rege nebun și fă-mă să să uit culoarea pământului.
sâmbătă, 31 mai 2025