Pe tine te aştept

vara

- E primăvară oare sau mă-nşeală
Privighetoarea din fereastra mea,
Că noaptea-mi cântă tandru, cu sfială,
În zori dispare şi o cucuvea

Sfărâmă liniştea cu vocea groasă
Şi-anunţă ploi, torente sau zăpezi,
Că-mi trag obloanele, mă-nchid în casă,
În şemineu arunc tăceri grămezi?

N-am să deschid ferestrele spre soare
Cât primăvara nu îmi dă un semn,
Că sufletul mi-e aspru de ninsoare,
Pe tine te aştept, îţi jur solemn!

- Mă copleşesc capriciile vremii,
Când dorul mă străbate alternând
Verde smarald în mijlocul poienii
Şi-apoi ‘mi-mbracă fiecare gând

În albul absolut al nostalgiei,
De parcă iarna joac-un ultim as
Pe curcubeu-ntins al fanteziei,
Dar eu pe pragul inimii popas

Voi face-n noaptea asta, hai, deschide,
Să-ţi intru-n suflet, jur c-o să rămân
Ca-n primăvara scriselor selide
În care-mi eşti pereche şi stăpân.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif