PE TRONUL LUMINII de Liliana ROIBU Zeul își așează Olimpul pe tronul iubirii Stelele îți scutură jadul deasupra omenirii, În pântecul pădurii ce-și freamătă acele de pin, Rezemată de gânduri, mărgăritare din versuri înșir Le scald în apa vie, pentru grumazuri de fecioare, Lângă inimile noastre plânge pustiul în izvoare Ispita îmi gâdilă mintea cu pleata vântului șăgalnic Răsună tănguios cântecul bătrânului tulnic Plin de mister, cerul își joacă seninul Sub tălpile goale, un șarpe își pregătește veninul Cu dalta scrijelesc în lacrimi de gheață Pe trupul destinului, ghemuită lângă scoarță.
sâmbătă, 31 mai 2025