Pe trupul muzei

- Azi mă hrănesc febril cu versul tău,
Licoarea din poeme când o gust,
Zâmbesc pe eşafod, lângă călău,
Morala lui e un afront vetust.

Metafora din vers mă-nalță-n rang
Chiar lângă piscul unui sân poznaș
De care buzele atârnă-n ștreang
Și-l mângâie obraznic sau gingaș.

Trăiesc poemul numai din hazard,
Îl scriu pe trupul muzei alb și pur,
În nopți cu lună mă transform în bard
Și beau nectar, de dragoste-s mahmur.

- Şi încă n-am parcurs destule nopţi
Au mai rămas poeme netrăite,
Când strângi în mână sânii plini şi copţi
Vei şti că toamna s-a grăbit, iubite,

Să îţi aducă roadele-n avans,
Livezi în care vise îndrăzneţe,
Pătrunse de magia unui dans,
Vor alunga fărâma de tristeţe

Din piesele acestui domino.
Emoţia va trece prin ecluză
Fără să stabilească embargo
Pe fantezia trupului de muză.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif