În dimineața aceasta am desenat pe un geam aburit flori printre stele denumindu-le florile iubirii. Fiecare centimetru desenat lumina a viață, chiar dacă le lipsea culoarea, prin ele se putea observa o spirală cu miros de flori pline cu iubire, Dansând precum o corabie pe-o mare plină cu vise ce-și croiește drumul printre valurile înspumate pline cu mistere. Mi se înroșesc obraji de rușine, am ajuns să desenez florile iubirii pe un geam aburit în toamna vieții!... Aș vrea să le alint șoptidu-le fiecare clipă rămasă contează, iar graiul lor tăcut ar rupe magia pe-o suprafață întinsă... Chiar dacă dimineața are o culoare gri din cauza ceții ce blochează privirea, zâmbesc printre florile iubirii spre vapoarele albastre ce-mi înseninează astăzi ziua. De regulă dorințele mele depind doar de mine dar în dimineața asta depind de ceață, gândind la ea, desenul meu nesupravegheat,lin se prelinge în râuri fierbinți de apă...