Peisaj de Iarnă Cad fulgii albi, agale-n jos Când îşi mişcă norii ciurul Şi pornesc la drum frumos, În zbor sublim şi maiestos Arătându-şi clar conturul. Venind în calea lor zglobii Ca fluturaşi mii în bucurie, S-aşează-n straturi argintii Pe munţi, dealuri şi câmpii Învelind, cu-alba-i mantie. O, Doamne, cum ai rânduit În planul Marii-Nţelepciuni, Chiar timpul Iernii de dorit 'N-aspectul cel mai fericit Să fie-mbrăcată-n minuni! Şi ce frumos şi-a luat avânt Şi-aşa splendid s-a aşezat, Pe pomii goi, peste pământ Acoperind cu-al ei veşmânt În albul pur, tot a-mbrăcat! Şi ca de roade... încărcate, Se-apleacă fragilele ramuri Spre pământ sub greutate, Purtând coroane argintate Reflectându-se în geamuri. Sub albul viu, cel mai curat Prin aer fulgii mari se-alint, Un tablou dulce de-admirat Şi când priveşti, e minunat, Îţi pare totul, că-i de-argint. Prin multele minuni create Ce te încântă când priveşti, Ajută-ne, Doamne în toate Să vedem marea bunătate, Să vedem ce puternic eşti! Să-Ţi vedem faima în tăria Prin multe legi, în cârmuire, Ce ne vorbesc de măiestria Ce-Ţi preamăreşte veşnicia Că-s puse sub desăvârşire. Flavius Laurian Duverna
miercuri, 16 iulie 2025