Prăpastie vie mustind a dorinţă, Eclectică, mută, dantescă şi fadă, Mi-s Fata Morgana, neant, nefiinţă, Sisifică piatră, nevrând să mai cadă. Adâncu-mi dospeşte de vise înfrânte Şi muşchiul încearcă în van să respire. Aici, adevărul în cerc se învârte Şi cercul se-mbată, duhnind peste fire. Aş vrea, de-ar fi puntea puţin mai înaltă, Să zgârii tot cerul cu cretă de nori, Să-mpătur toţi aştrii în tainiţa mată A clipei bătrâne ce moare în zori.
sâmbătă, 12 iulie 2025