Pelerinul

Pelerinul

Cineva iarăşi bate la poarta cu floarea vieţii,
E vântul vagabond ce dă bineţe tristeţii.
Are ochi de pelerin visător cu ochii ca de fum,
Îi deschid uşa şi-i splăl rana tălpilor de atâta drum.

Îl aştept să treacă şi mâine pe omul cu traistă,
Să-mi spună o poveste cu pasărea măiastră.
Pelerinul solitar are chip de vagabond prin vise,
Îi las peste noapte porţile sufletului deschise.

Aseară mi-a spus că merge spre o altă lume,
Unde stelele cresc din pământ, ca iarba din hume.
Îş aştept să vină senin, prin vise de abur peregrin,
Cine îmi va mai spune că toamna e vin cu pelin?!