așteptând inevitabilul mă uit la o pisică cu blana roșcată ochi verzi oblici cum mișcă din coadă ca un pendul care gonește clipele le aruncă în dreapta în stânga așteptând inevitabilul mă întreb de ce nu am nouă vieți de ce universul are cifra nouă de ce nu e totul previzbil dar atunci așteptarea nu s-ar mai termina inevitabilul nu ar mai fi inevitabil și pendulul acesta care mă înnebunește nu s-ar mai opri adina v. 25.05.2019