Plâng ghetuțele de ciudă că nu au primit nimic... Așteptau o paparudă să le strângă la ilic Și în șoaptă să le spună care-i ritmul de urmat, Nedorind nicio arvună pentru ce-i de declarat. Emisara mea de ploaie cic-ar fi sub un contract cu un nene, Nicolae, care e cam ocupat. Și, poate, îi dau dreptate că nu a trecut defel să-mi pună din voluptate o bucată de șrapnel. Dacă stau să prind în gânduri a ghetuțelor calvar, Aș prinde în zeci de rânduri de ce n-au primit un dar. Și apoi, gândesc eu bine? Cine oare va dori ca în iarna care vine stropi de ploaie a-ntâlni? Dar de stau și cat dorința de-a primi o paparudă, eu le-aș admira cerința că nu e așa... zaludă. Ploaia-n viață de apare, dă prilej de multă trudă Bogăția, ca urmare, vine de la paparudă. Moșului nu-i dau dreptate că nu a dorit nicicum ca a lor ”absurditate” s-o considere fatum. Așa că, în ortăcie, Voi, ghetuțe minunate, Încă-un an în sărăcie veți rămâne atârnate!
sâmbătă, 31 mai 2025