Uneori mă înec într-un pumn de gânduri, apoi mă înmoi când privesc spre căldura focului, mă spăl de vise în calea vântului și îmbrățișez cu drag o umbră a tristeții ce fuge de mine cu o voință puternică, dar eu privesc în mine cu speranță de iubire și mă adăpostesc în întuneric, când deodată mă pierd în aer fin, plutind ca o firmitură de pâine într-un pahar cu apă.