locuiesc la periferia unei clipe şi deseori îmi închiriez o singurătate doar aşa pentru a-mi pierde vremea în tot acest timp mai vorbesc cu Dumnezeu despre una-alta ultima oară l-am întrebat despre mama şi l-am rugat să lase fereastra deschisă ca să pot privi înăuntru şi ca o consecinţă a indiferenţei m-a privit drept în ochi apoi a râs doar atât... unii ar putea crede că sunt nebun şi că uneori îmi închipui lucruri care nici nu există ori că-mi împrumut durerea pentru a face impresie oare de ce trebuie să fie mereu o regulă doar pentru cei care rămân umbre printre lucruri...
sâmbătă, 31 mai 2025