*infinitul adormit în clipă* invitată la balul efemerului agăț în pomul cunoașterii frunza de viță de vie curând mă voi întoarce timpul își va desface alt evantai în mine pieptăn părul nemuririlor cărarea pe partea stângă îmi recomandă hair stylistul solar (nu-l pot contrazice) balanță celestă inima toarce scară de aur sângele face noduri la capete lutul respiră prin cer e bine dă perspectivă oglinzi canibale șterg argintiul de la colțul ochilor huma are și ea nevoie de spațiu vital sub ploaie de stele machiajul clipei se-ntinde pupila trimite scarabei aurii observatori la dansul novelor (artere nervuri galaxii pe aceeași lamelă) se adapă din mine arteziana creației pleoapa sonorizează bing-bang-uri întorc vertebrele în rădăcină (mai adânc mai înalt) pivotare de maestru amnezic uneori sonete arămii dau culoare privirilor pârgul crapă în pietre sunetul arginților iuda s-a iluminat după ce și-a vândut toate măștile sub troițele din răspântii doar rugurile mele s-au înmulțit și strigă la negru ce a mai rămas de vândut morții a căzut ca o ghilotină bisturiul luminii peste degetele iederă cenușăreasa s-a întors acasă fără să-și piardă pantoful