Pășesc încet înspre apus Și negura o simt cum vine. Doar vorbele ce nu le-am spus Le-aud strigând ca după tine. Eternitatea am sfdat-o Crezându - ți sincera iubirea. M-am înșelat amarnic, Și - am rămas cu amintirea. Să mă feresc eu n-am știut De-a dragostei înșelăciune. Avuta-am vise ce-au născut Și - au semănat deșărtăciune. Chiar de voi plânge în amurg Voi râde - apoi din nou, în zori, Iar lacrimile care-mi curg Transforma-se-vor în flori. Petalele vor pluti în vânt, S-or risipi în nor de stele. Iubește - mă acum, cât sunt, Căci mâine eu voi fi ca ele. În testamentul ce - l voi scrie Îți voi lăsa a mea durere S-o porți cu tine - o veșnicie Sau doar trei clipe efemere. Ce vorbe goale, fără șir, Și totuși câte înțelesuri... Să - ți fie gândul trandafir Iar spini să - ți fie aceste versuri.
sâmbătă, 31 mai 2025