Te voi iubi mereu, şi dacă mori Voi veni la mormântul tău; Un trandafir şi o lacrimă Pentru tine le voi aduce eu. Cât ai trăit pe-acest pământ De mine-ai fost departe; Ce spun acum, tu nu uita nicicând! Nici moartea nu ne desparte! Voi veni la al tău mormânt Să-mi plâng de-acum tristeţea, Şi-aşa vei fi aproape când Eu am să-mi plăng durerea. Şi am să te răzbun iubire scumpă! Eu ştiu în ce chinuri te-au ţinut. Păcat de prietenia dispărută Din inima celor care te-au vândut. Apoi, am să revin la tine, Cu capul greu, căzut pe criptă, Voi veghea asupra ta; Să ştii mereu că a ta iubită Nu te părăseşte-aşa! De nu voi rezista durerii Ce-n lipsa ta o voi simţi, Voi muri în taina serii Acolo jos, ne-om întâlni! Căci „din ţărână ne-am născut”, „Şi în ţărână noi ajungem”! Vom pierde tot ce am avut În zadar de-acum mai plângem. Când nu mai eşti, eu nu mai sunt; Nimic nu mai contează, ştii- Dar cât mai sunt pe-acest pământ Mereu, mereu, te voi iubi! 2009