Mă-ncearcă azi un gând de libertate de a zbura spre cerul larg deschis, să îți culeg șirag de nestemate, să-ți fac cadou un colier de vis. Dar mă oprește dreapta judecată Reiterând al dragostei concept Știu că esența lui e azi stocată în focul viu ce încă arde-n piept. Cum ar putea un colier de stele să dea un plus de farmec la o Stea ce strălucește mult mai mult ca ele și dă Luminii dreptul de-a zbura? M-aș coborî pe plaiuri neumblate, din flori să-ți construiesc așezământ Te-aș investi regină peste toate, dar te-ai născut Lumină pe Pământ. Să-ți dau în dar o ultima suflare? Un ultim zbor spre-al cerului cerdac? Lovite sunt de cruda remușcare că n-am făcut ce tu ai vrut să fac. Nu-ți dau acum cunună de regrete Sau, drept cadou, nu-ți dau singurătăți. Ți-ofer în dar cununi de alegrete de-om fi Întregul fără jumătăți. Sunt ferm convins că toate consemnate n-or egala al meu intern percept: Tu ești bolnavă de angelitate fiind Perfecțiunii nou concept. Într-un final, căci timpul mă condamnă, capitulez urându-ți revolut: Rămâi așa cum ești, stimată doamnă, Mulți Ani frumoși și plini de Absolut!
sâmbătă, 31 mai 2025