retrăiesc amintiri... eu încălţat cu aceiaşi tenişi albi chinezeşti cu care puteam juca fotbal oricât fără să se dezlipească zâmbetul bunicii acelaşi mereu şi când marcam şi când primeam gol iarba verde pe care stăteam culcat adulmecându-i mirosul de lut cerul senin tulburat uneori de un nor alb care se topea în imensitatea albastră ca un fulg de zăpadă mama care-mi mângâia creştetul capului până mă trezeam ca să-mi dau seama că mâna mea căuta în întunericul nopții perechea de tenişi albi chinezeşti...
sâmbătă, 31 mai 2025