Peregrinări de Toamnă Se duc iar păsările călătoare În zborul lor, spre miază-zi Un timp pentru-a sălăşlui În ţări cu locuri primitoare, Cu hrană din destul şi soare De trebuinţă fiind, a vieţui. Se duc, şi-o tainică tristeţe În urma lor, lasă plecând, Când în stoluri trec pe rând Spre alte ţări, cu alte feţe, Cu-alte nuanţe-n frumuseţe Sub codrii altfel fremătând. Sub călduroase, dulci priviri Sunt petrecute-n depărtări În zborul lung, spre alte ţări, Cu inimi calde... de-amintiri Că s-or re-ntoarce-n ciripiri, Prin glasuri vesele-n cântări. Căci ca şi omul, sunt legate De plaiuri unde s-au născut, De locuri unde-au petrecut În bălţi cu stuf şi-ape curate, Cu mii de cuiburi presărate Unde trăind, puii-au crescut. Din nou cu drag, vor reveni După ce iarna grea ne lasă Cu atmosfera ei geroasă... Atunci în cârduri vor porni În zborul lung din miază-zi, Pentru-a ajunge, iar acasă. Flavius Laurian Duverna 20 septembrie 2013
sâmbătă, 31 mai 2025