- Am rupt şiragul timpului în care Eram captivi pe stânca nepăsării, Umplând căuşul palmelor cu soare Ne-am căutat sub streașina-nserării Să ne ascundem undeva-n abisul Oceanelor de linişte eternă, În scoica-n care perla-şi culcă visul Pe-o aripă de înger ca pe-o pernă. Să fie oare numai o-ntâmplare Că azi parcurgem drumurile-acestea, Ne va conduce marea-n sanctuare Acolo unde-a început povestea? - Am transformat secundele-n mătănii Și mi-am brodat cu stele poezia, Alunecând prin vise ca pe sănii Am descifrat un pas din geografia Curburilor ce-ți conturează trupul Dezvăluind în scoica fanteziei Mii de plăceri pulsând ca roiu-n stupul În care doarme perla bucuriei. Frământ aluatul cald al pasiunii Să construiesc în nopți fierbinți altare Din meteori supuși coliziunii, Când intră prin vitralii cai de mare. Liliana Trif & Ioan Grigoraș