„Tu ești pentru mine relația necesară. Toți ceilalți sunt întâmplători” Jean-Paul Sartre - M-aş fi minţit că pot învinge timpul, M-ai fi convins că merită să-ncerc Şi-am fi pretins că-n ciuda raţiunii Destinul e-un pătrat înscris în cerc, Dar ai venit şi m-ai luat de mână, Mi s-a părut perfect raţional Să-nscriem matematica iubirii Pe-o axă care urcă vertical. Nu cred că infinitul are hartă, Dar vag îmi amintesc c-am desenat Cu mici erori detaliile vieţii Şi pe retina sorţii le-am păstrat. - Cândva credeam că mă rotesc în spaţiu Şi sunt tangent cu morile de vânt, Dar m-ai condus de mână prin algebră, Am poposit pe slove-ntr-un cuvânt Şi ne-a legat o frază unitară Mai mult decât perfectă. Am învins Dimensiuni pe care geometria Le bănuia. Iubito, m-ai convins Că-mi pot adjudeca orice miracol, Întâmplător sau nu eşti doar a mea, Eu doar al tău în ciuda raţiunii Sau raţiunea ce mă căuta. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă - Editura PIM Iași - 2016