Pescăruşul

Te-am întâlnit în largul mării,
Ducând pe aripi nostalgii
Şi mă-ntrebam în pragul serii
Pentru a câta oară vii
S-aduci salutul depărtării.

Priveam vrăjit spre trupul care,
Gătit în alb imaculat,
Parcă din vremuri milenare,
De valuri şi curenţi purtat,
Nu-i trebuie port de ancorare.

M-ai fascinat din prima clipă
Cu glasul tău, de vânt purtat
Şi am simţit cum din aripă
Să zbor cu tine m-ai chemat,
Fără de griji şi fără frică.

Aş vrea să pot a mă desprinde
De-o lume colorată-n gri.
Aş vrea văzduhul a-l cuprinde
Şi cel mai mult aş vrea, să ştii,
Nimic să nu mai iau aminte.