*pe lamela lutului* din pupilă de veșnicie fire de magie extrag uneori mă doare incandescența albastrului privirii să-i dau spațialitate celestă exersez (în val de-nălțare) pescuitul la copcă sângelui nu-i poți acorda octava tăcerii din strune abisul așteaptă să-l mestec întreg fără inutile regrete lepăd pe țărm ochi înmâliți n-au asigurare de orizonturi viul în stare primară demult scurs în pământ rămâne din mal să fluiere proteste și să-și stingă feștila anonim
sâmbătă, 31 mai 2025